Biserica din parohia Izvorul Muntelui-Bicaz, are ca ocrotitori pe “Sf.Împăraţi Constantin şi Elena” şi pe “Sf. M. Mc. Pantelimon”.
Este aşezată în judeţul Neamţ, oraşul Bicaz, strada Izvorul Muntelui, pe pârâul cu acelaşi nume, la jumătatea drumului între oraşul Bicaz (respectiv 6 km) şi cabana Izvorul Muntelui (tot la 6 km) sub poalele Muntelui Ceahlău, pe traseul turistic principal care duce pe masiv.
Satul Izvorul Muntelui, azi doar administrativ strada a orasului Bicaz, s-a format în majoritate din români ortodocşi ardeleni refugiaţi din timpul şi după anul 1877, care s-au stabilit aici şi au format acest sat, mai târziu (1955 -1958) adăugându-se şi familii strămutate din satul Cârnu, Secu şi Izvorul Alb. Numele acestui sat arată că e străbătut în lung de un pârâu de munte ce-şi are izvorul la poalele Ceahlăului.
Biserica actuală s-a construit între anii 1958-1959 pe terenul donat de către enoriaşul Olaru Gh. Vasile, fiind sfinţită de către Dr. Iustin Moisescu, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, la data de 26 iulie 1959, moment în care a primit şi hramurile menţionate anterior. Această biserică, obiectul prezentei monografii este biserica din satul Cârnu, strămutată, pe cheltuiala Statului, întrucât terenul satului a intrat în zona lacului de acumulare a barajului Izvorul Muntelui.
Biserica este construită din piatră de munte cu trei brâuri de cărămidă roşie (după modelul lui Ştefan cel Mare), distanţate unul de altul delimitând trei zone bine definite, arhitectura lăcaşului de cult relevă stilul bisericilor moldoveneşti, în formă triconică, cu două turnuri şi cu un rand de ocniţe de jur împrejurul acestei biserici, aşezate sub streaşină. Acoperişul este lucrat din tablă zincată conferindu-i soliditate.
Pătrunzând în interiorul bisericii, vom observa că este împărţită în Pridvor, Naos şi Altar. Naosul, la rândul său, prin cei doi pilaştri laterali, descrie o vizibilă imagine a împărţirii în Naos şi Pronaos.
În ceea ce priveşte pictura, aceasta a fost realizată mai târziu, mai exact în anul 1986 de către pictorul Emil Ungureanu. Cafasul este adus de la biserica strămutată din satul Cârnu, astăzi sub apele Lacului Izvorul Muntelui-Bicaz.
Privind spre Altar ne atrage atenţia Catapeteasma, adusă de la biserica din Cârnu, costruită în anul 1909, şi ea strămutată din vechiul; sat, în 1958. Sculptată în lemn de paltin, având cinci zone de icoane după iconografia creştină, lucrate în stilul bizantin, în care se include în partea inferioară icoane mari, iar în restul celor doua zone superioare se află icoane mici, ovale. Pictura catapetesmei este realizată de pictorul Pavlu, după modelul Catedralei Mitropolitane din Iaşi. (aceasta realizata de pictorul Tătărăscu). Multă vreme s-a crezut că ucenicii lui au pictat-o, până s-a descoperit ca autorul este de fapt Pavlu.
Mobilierul şi icoanele bisericii se păstrează de la biserica de piatră din Cârnu (construită între anii 1902-1909), dar avem şi icoane vechi de la Biserica veche din lemn ,,Sf. Pantelimon,, (1783) ,care au fost pictate rudimentar de Teodosie Zugravul. Tot de la acestă biserică se păstreză şi un pomelnic al Cuconului Panaiotis din Cârnu -1783, care ar putea fi chiar ctitorul acestei bisericuţe.
În apropierea bisericii a fost ridicată o casă parohială 1960 - Pr.Atanasie Danilov şi o casă de prăznuire (între anii 1992-1996 ) de către preoţii Gh. Mihalache şi Cărpuşor Stelian.
Pe parcursul celor 53 de ani în care biserica a ocrotit mâna de oameni care au format satul Izvorul Muntelui, la Altarul ei au slujit un număr de patru preoţi. Astfel vom aminti mai întâi pe părintele Danilov Atanasie cel care a strămutat biserica şi a slujit până în anul 1973, urmat de pr.Căpuşor Stelian (1973-2001) ,,între 1979-1993, pr.Ţiganea Mircea, iar între anii 1993-2002 satul a fost păstorit de către pr. Mihalache Gheorghe. În prezent viaţa pastorală a enoriaşilor se află sub oblăduirea părintelui paroh Dosoftei Daniel încă din 17.03 2002.
Datorită frumuseţii ei dar şi a încununării acesteia de tabloul deosebit al naturii, socotim că peste veacuri, Biserica ”Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” situată la poalele Pionului, Athosului românesc îşi va scrie numele în monumentele de artă bisericească, deosebită, prin faptul că a rămas neacoperită de ape, îşi leagă numele de cel al lacului de acumulare şi este amplasată într-o zonă atât de bogată şi frumoasă spiritual şi peisagistic.
